SASKIA SALEMBIER
vioară barocă, mezzosoprană
Este născută în 1986 la Annecy, în Franța. Violonista, mezzosoprana și directorul muzical Saskia Salembier și-a făcut debutul muzical la Conservatorul d’Annecy. A studiat apoi canto liric la clasa Gilles Cachemaille de la Ecole de Musique de Genève (Master) și s-a perfecționat în canto baroc la Pôle Supérieur Paris-Boulogne cu Howard Cook și Isabelle Poulenard și la Schola Cantorum Basiliensis cu Rosa Domínguez. Și-a continuat studiile de vioară barocă cu Patrick Bismüth și a urmat clasa lui François Fernandez la Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris (Master, 2007-2011). A studiat de asemenea literatura în clasa pregătitoare (Lycée Fénelon) și muzicologia la Universitatea Paris-Sorbonne.
Specialistă în muzica veche, Saskia Salembier activează ca violonistă barocă și interpret solo sub conducerea lui Jean Tubéry, Gabriel Garrido, Hugo Reyne, Paul Agnew, Franck-Emmanuel Comte, Jean Christophe Spinosi, Christophe Rousset sau Sigiswald Kuijken. Este invitată în mod regulat de ansambluri precum Elyma, Faenza, La Simphonie du Marais, Ensemble Baroque de Joux, Le Concert de l’Hotel Dieu sau La Fenice. Recent a putut fi audiată ca solistă la Philharmonie de Paris, Salle Gaveau, festivalurile din Uzes, Torroella de Montgri, Brou, Utrecht, Royaumont și Sinfonia en Périgord. A jucat în rolurile Poppea, Musica, Euridice, Proserpina (Monteverdi), Medea (Cavalli), Alceste (Lully), Proserpina (Charpentier), Orpheus (Gluck), Carmen (Georges Bizet).
Datorită deschiderii față de repertorii variate și interesului pentru acțiunea scenică și lucrul cu corpul, Saskia Salembier este din ce în ce mai mult solicitată ca regizor (Orphée de Gluck, 2015; La Figure de Leos Janacek, 2016; Il Giasone de Cavalli, 2017; Le Carnaval de Lully, 2018). Din 2016, conduce și grupul vocal-instrumental Ensemble Opalescences, care s-a consacrat muzicii vechi.
Pasionată de voce, Saskia Salembier este acum profesor plin de canto liric și canto baroc la conservatorul din Nanterre.
Este născută în 1986 la Annecy, în Franța. Violonista, mezzosoprana și directorul muzical Saskia Salembier și-a făcut debutul muzical la Conservatorul d’Annecy. A studiat apoi canto liric la clasa Gilles Cachemaille de la Ecole de Musique de Genève (Master) și s-a perfecționat în canto baroc la Pôle Supérieur Paris-Boulogne cu Howard Cook și Isabelle Poulenard și la Schola Cantorum Basiliensis cu Rosa Domínguez. Și-a continuat studiile de vioară barocă cu Patrick Bismüth și a urmat clasa lui François Fernandez la Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris (Master, 2007-2011). A studiat de asemenea literatura în clasa pregătitoare (Lycée Fénelon) și muzicologia la Universitatea Paris-Sorbonne.
Specialistă în muzica veche, Saskia Salembier activează ca violonistă barocă și interpret solo sub conducerea lui Jean Tubéry, Gabriel Garrido, Hugo Reyne, Paul Agnew, Franck-Emmanuel Comte, Jean Christophe Spinosi, Christophe Rousset sau Sigiswald Kuijken. Este invitată în mod regulat de ansambluri precum Elyma, Faenza, La Simphonie du Marais, Ensemble Baroque de Joux, Le Concert de l’Hotel Dieu sau La Fenice. Recent a putut fi audiată ca solistă la Philharmonie de Paris, Salle Gaveau, festivalurile din Uzes, Torroella de Montgri, Brou, Utrecht, Royaumont și Sinfonia en Périgord. A jucat în rolurile Poppea, Musica, Euridice, Proserpina (Monteverdi), Medea (Cavalli), Alceste (Lully), Proserpina (Charpentier), Orpheus (Gluck), Carmen (Georges Bizet).
Datorită deschiderii față de repertorii variate și interesului pentru acțiunea scenică și lucrul cu corpul, Saskia Salembier este din ce în ce mai mult solicitată ca regizor (Orphée de Gluck, 2015; La Figure de Leos Janacek, 2016; Il Giasone de Cavalli, 2017; Le Carnaval de Lully, 2018). Din 2016, conduce și grupul vocal-instrumental Ensemble Opalescences, care s-a consacrat muzicii vechi.
Pasionată de voce, Saskia Salembier este acum profesor plin de canto liric și canto baroc la conservatorul din Nanterre.
DOWNLOAD...
Crédit : Maciej Kotlarski
|
|
Crédit : Maciej Kotlarski
|
| ||||
Crédit : Jullette Valtiendas
|
|
Crédit : Maciej Kotlarski
|
| ||||
Crédit : Maciej Kotlarski
|
|
Crédit : Maciej Kotlarski
|
| ||||
Crédit : Pierre Coletti
|
|
Crédit : Pierre Coletti
|
| ||||
